Fragment:
“Usa ultimei camere de la capatul coridorului a fost mai greu de deschis, pentru ca a trebuit sa ma opresc o clipa si sa-mi aduc aminte sa-mi fie frica mai tarziu, poate cand o sa ma fac mare. A fost o pierdere de vreme. Singurul lucru din acea camera era o saltea, asezata direct pe podea, cu cateva paturi si perne pe ea, in neoranduiala. Le-am tras cateva suturi. Nimic, Snicket. Dar de ce continui sa auzi tipetele? Mi-a trebuit un moment ca sa observ ca tipetele veneau dintr-un gratar micut aflat pe tavan, probabil pentru incalzirea casei. De-asta tipetele pareau sa vina de peste tot, pentru ca fiecare camera din casa avea un astfel de gratar. Toate gratarele faceau legatura cu boilerul. Dar se mai auzea un sunet prin gratar. La inceput parea sa semene cu fosnetul Padurii Palcoase. Majoritatea oamenilor isi tin boilerul in subsol.
Am coborat in fuga scarile, strabatand un living unde nu se afla absolut nimic in afara de o fereastra enorma care dadea spre Padurea Palcoasa, apoi o bucatarie fara frigider, fara soba, si fara cratite si oale care sa atarne de o polita goala. Moxie avusese acelasi gand ca si mine, si impingea cu putere intr-o usa mica si alba. M-am grabit s-o ajut. Usa nu voia sa se deschida, ca si cum de cealalta parte a ei se afla cineva care o impingea inspre noi, dar eu si Moxie am reusit pana la urma. Nu era nimeni de cealalta parte, doar o piatra mare, de marimea unui dictionar foarte gros, pe care cineva o proptise de usa care ducea la treptele spre subsol. Am stat amandoi pe prima treapta si am privit in jos la ceva care avea sa ne sperie mai tarziu.”
Nu există încă recenzii pentru acest produs.
