De la Renastere si pana acum, lumea civilizata si crestina, trecand din jertfe in jertfe, manata mereu de idealul oranduirii ei cat mai mult si mai apropiat de dreptate, n-a crutat nimic pentru a-si atinge acest ideal.
In fata Bastiliei, pe baricade si pe esafod, la 1789, sangerand mai intai pentru libertatea si dreptatea individuala, pentru ca de la 1848 sa nu inceteze de-a curge, de la izvoarele si pana la gurile Dunarii, sangele diverselor natiuni pentru libertatea si dreptatea lor colectiva, lumea civilizata si crestina a dat un nesfarsit lant de martiri si eroi, cunoscuti si anonimi, pentru a fi consecventa cu insasi dogma si morala sa: asezarea unei vieti linistite si fericite prin dreptate.
si, totusi, nici linistea si nici fericirea nu a dobandit-o; iar in numele mult doritei dreptati cele mai revoltatoare nelegiuiri se fac din ce in ce mai mult simtite.
In locul libertatii, restrictiile cele mai variate si mai puternice – conventional admise – s-au inaltat mai trufase si mai nepatrunse decat daramatele ziduri ale Bastiliei. In locul egalitatii, privilegiile plutocratiei parazitare – atotputernica prin mijloacele-i materiale – fac tot mai mult simtita umilinta si inegalitatea; in timp ce, crestineasca iubire a aproapelui: fraternitatea – oricand si peste tot data de crestini – ramane un cuvant gol, atunci cand acestia o cer sau o asteapta.
Ion Mota, Cluj, 1923
Nu există încă recenzii pentru acest produs.
