Histerectomia pe cale vaginala

În ultimele trei decade, asistăm la cel mai mare şi rapid progres tehnologic pe care l-a realizat omenirea. Cum era şi firesc noile descoperiri şi-au găsit aplicaţii în variate domenii printre care şi medicina, apărând perspective de diagnostic şi tratament inovatoare; (apariţia camerelor R.G.B. şi miniaturizarea lor - videoendoscopia, modularea intensităţii şi frecvenţei curentului electric - electrochirurgia, decriptarea reflexiei ultrasunetelor - ecografia şi focusarea razelor gama - radioterapia, utilizarea razelor roentgen în imagistică - radiologie, computer tomograf, prelucrarea câmpurilor magnetice induse - rezonanţa magnetică nucleară, apariţia noilor materiale imunologic inactive - herniologia) şi lista ar putea continua. Apar astfel noi domenii de activitate şi tendinţa marcată la supraspecializare - Endoscopia din care ulterior se desprinde Laparoscopia şi Histeroscopia (iniţial în scop diagnostic) şi mai nou Chirurgia Robotica, Herniologia - mai întâi în tratamentul herniilor de perete abdominal şi mai apoi în tratamentul prolapsului.

Modificările aduse de progresul tehnologic şi supraspecializarea pe domenii în cadrul ramurilor chirurgicale, au făcut posibilă reducerea traumei operatorii asupra organismului. Treptat, intervenţiile clasice ce presupun laparotomii, sunt înlocuite de intervenţii laparoscopice, histeroscopice, vaginale - cura prolapsului cu meşe protetice.

Apare astfel un nou concept, acela de Chirurgie minim invazivă - tehnici chirurgicale minim invazive. (în data de 06.01.2011 ia naştere Societatea Română de Chirurgie Minim Invazivă în Ginecologie ). În ultimii cinzeci de ani în cadrul acestui concept de traumă tisulară minimă, histerectomia pe cale vaginală renaşte, chirurgi ginecologi de pe întreg mapamondul, îmbrăţişează această cale ca pe o cale de primă intenţie.

Dacă ar fi să ne referim strict la trauma tisulară, constatăm că cea mai veche tehnică de histerectomie şi anume histerectomia pe cale vaginală este mult mai puţin traumatică (prin lipsa pneumoperitoneului- iritaţiei CO2, manevrelor de manipulare a anselor - ileus paralitic, lipsa inciziilor de trocarizare). La această constatare se adaugă şi preţul intervenţie-spitalizare inferior oricărei alte modalităţi de extirpare a uterului.

Logic este că prima alegere la care trebuie să ne gândim în momentul în care se discută despre chirurgie ginecologică minim invazivă să fie calea vaginală. Harry Reich (prima histerectomie laparoscopică 1988 ) 11 spunea că „dacă o histerectomie se poate face pe cale vaginală atunci ea trebuie făcută pe cale vaginală”.

Împărţind în două unităţi de timp istoricul intervenţiilor pentru extirparea uterului, pentru condiţii nonneoplazice, vom constata că apar două grupe:

a. chirurgia clasică (ce include histerectomia vaginală şi histerectomia abdominală -perioadă lungă de timp.)
b. chirurgia modernă (din 1988 când Herry Reich face prima histerectomie laparoscopică, tehnica Ligasure, histerectomia asistată robotic - da Vinci Surgical Sistem Ligasure.)

Utilizare histerectomiei vaginale a avut în timp o evoluţie fluctuantă, marcată de apariţia tehnicilor anestezice şi de dezvoltarea instrumentarului medical.

Extragerea uterului pe cale vaginală este realizată pentru prima oara încă dinaintea erei noastre şi rămâne tehnica cea mai des folosită până în epoca anestezicelor moderne. Urmează o lungă perioadă de experienţă în chirurgia abdominală, histerectomia abdominală fiind tehnica de aur, pentru ca la sfârşitul secolului trecut, histerectomia pe cale vaginală să fie reconsiderată, în cadrul trendului nou apărut de chirurgie minim invazivă. În acest context se dezvoltă şi tehnicile chirurgiei laparoscopice ca o alternativă la chirurgia deschisă.

Entuziasmul creat de posibilitatea extragerii uterului pe cale laparoscopică – „la vedere”, dar totuşi cu o tehnică minim invazivă, are tendinţa de a îndepărta un număr de chirurgi ginecologi de calea vaginală, renunţând practic la abordul ce aparţine exclusiv ginecologului.