Cu multa finete psihologica, Miguel de Unamuno construieste aceasta variatie moderna pe tema mitului lui Cain si Abel, sondand in profunzime resorturile si consecintele invidiei - „pacatul national“ - pe care autorul il atribuia Spaniei inceputului de secol XX.
A doua nuvela din acest volum Sfantul martir Manuel cel Bun este considerata de critici testamentul spiritual al scriitorului. Unamuno introduce aici o perspectiva filosofica ce vizeaza constiinta oamenilor organizati intr-o comunitate, dar si uitarea colectiva luminata fulgurant, din cand in cand, de o constiinta. Prin intermediul cuvantului scris, eul poate fi creat si recreat si poate contribui la formarea lumii fiecaruia dintre cititorii sai. Este ceea ce face Angela Carballino atunci cand se hotaraste sa indeparteze uitarea, scriindu-si propria evanghelie despre sfantul martir Manuel cel Bun. Angela isi asuma riscul cuvantului scris, despre care „numai Dumnezeu stie care-i va fi soarta“. Chiar daca episcopul din regiune si autoritatile bisericesti s-ar folosi de textul ei pentru a-l condamna pe sfantul Manuel, Angela se simte nevoita sa consemneze tot ce stie despre „adevaratul meu parinte spiritual“, iar asta pentru ca misiunea ei este sa transmita istoria sfantului, pentru ca acesta sa poata fi recreat de altii, de cititorii sai.
Nu există încă recenzii pentru acest produs.
